Copila revoluţiei
“Dă-ţi seama că suntem făcuţi din aceeaşi sevă
Care
c
u
r
g
e
în două inimi,
pompând sucul unei plante încă nedescoperite de noi noi.
Spui că între noi timpul a ridicat un zid uriaş!
Ştii ceva, îngeraş? “
“Ce?”
“Până şi Zidul Berlinului a fost zdrobit
Şi jumătăţile s-au întregit!”
“Mi-ai demonstrat că s-a sfârşit ceva veşnic.
Timpul te va face să mă uiţi!”
”Dar nu ştii că timpul e relativ?”
De notat pentru mine ca să nu uit să îţi spun data viitoare, dacă va mai fi o dată viitoare: M-am născut târziu, fiindcă am prins viaţă abia prin tine,
De-asta sunt numai un copil când vine vorba de iubire…
Tu esti matură, pentru că ştii,
Da’ parcă nu prea ai vrea să ştii….
Şi acuma finalul.
Se trage cortina.
Lumea aplaudă.
Dar noi? Oare ne-om mai simţi?
Discuție
Niciun comentariu până acum.